Mulți oameni cred că depresia este doar un “dezechilibru chimic” în creier: mai exact, că este cauzată de un nivel scăzut de serotonină. Cu toate acestea, aceasta nu este întreaga poveste: depresia este mai mult decât doar biologie.
În prezent, majoritatea experților folosesc modelul biopsihosocial pentru a vorbi despre depresie, care recunoaște trei cauze fundamentale ale depresiei: biologia, istoricul psihologic și factorii sociali. În Lost Connections, jurnalistul Johann Hari investighează factorii psihologici și sociali care contribuie la depresie (pe care îi numește “deconectări”), precum și tratamentele sociale și de mediu inovatoare pentru depresie (sau “reconectări”).
Voi prezenta pe scurt tipurile de deconectări care contribuie la depresie (inclusiv rolul real al biologiei).
Chiar dacă biologia nu este cauza principală a depresiei pentru majoritatea oamenilor, depresia este o boală fizică foarte reală care poate fi declanșată de factori externi (la fel cum praful sau lactatele pot declanșa o reacție alergică).
Deconectarea de la relații semnificative
Un factor care poate cauza depresia este deconectarea de la relațiile semnificative cu alte persoane. Motivul pentru care acest lucru cauzează depresia este adânc înrădăcinat în istoria evoluției umane: Cu milioane de ani în urmă, singura modalitate prin care primii oameni evitau să devină o gustare gustoasă pentru un prădător era să se grupeze în triburi. Oamenii care se simțeau mizerabil de deprimați atunci când rătăceau pe cont propriu erau mai motivați să rămână în trib, astfel încât aveau mai multe șanse decât cei singuratici să supraviețuiască suficient de mult timp pentru a-și transmite genele.
În prezent, oamenii sunt mai izolați din punct de vedere social ca niciodată. Studiile arată că majoritatea adulților nu au niciun confident apropiat. Faptul de a trăi cu alte persoane sau de a locui într-un oraș mare nu schimbă acest lucru, deoarece rezolvarea singurătății nu înseamnă doar obținerea unei apropieri fizice de ceilalți: Este vorba despre dezvoltarea unei conexiuni reciproc semnificative cu altcineva.
Deconectarea de la statutul social pozitiv
Unii oameni de știință cred că depresia este un răspuns la stres din istoria noastră evolutivă, legat de un sentiment de statut social scăzut. Cercetătorii au descoperit acest efect prin studierea ierarhiilor sociale ale babuinilor. Pentru babuinii masculi, în special, competiția pentru locurile fruntașe este brutală. Pentru a evita să fie sfâșiați, babuinii cu statut scăzut se fac cât mai puțin amenințători, coborându-se fizic, ca un mod de a spune: “Ai câștigat. Te rog să nu mă rănești”. Postura și comportamentul lor le imită pe cele ale oamenilor grav deprimați.
Greutățile obișnuite ale vieții, cum ar fi nesiguranța financiară, lipsa de control asupra vieții de zi cu zi și relațiile fracturate pot provoca la fel de multă durere unei persoane ca un babuin alfa pe un mascul mai slab și ne fac să simțim că suntem “mai răi” sau că avem un statut inferior față de ceilalți oameni. Așadar, reacționăm cu același răspuns de supunere.
Statutul social amenințat declanșează depresia
Nu doar cei cu un statut social scăzut suferă de depresie. Persoanele cu un statut social ridicat sunt, de asemenea, predispuse la depresie, deoarece sunt în mod constant îngrijorate de amenințările la adresa poziției lor. Cercetările arată că societățile foarte inegale (cu un decalaj mare între cei de jos și cei de sus) au rate mai mari de depresie pentru toată lumea, indiferent de statutul lor, decât țările cu un decalaj mai mic între treptele de sus și cele de jos ale scării sociale.
Deconectări de la trecut și viitor
Pe lângă deconectarea de la alte persoane și deconectarea de la propria traumă și de la sentimentul unui viitor plin de speranță poate provoca depresie.
Traumatismul din copilărie este unul dintre cei mai fiabili predictori ai depresiei la vârsta adultă, conform studiului ACE (Adverse Childhood Experiences). Rezultatele studiului arată că persoanele care au trecut prin experiențe traumatice au fost mai predispuse să sufere de probleme de sănătate, inclusiv depresie, iar cu cât ai mai multe astfel de experiente, cu atât este mai probabil să suferi de depresie.
De asemenea, pierderea capacității de a-și imagina și planifica viitorul din cauza instabilității financiare poate contribui la depresie. Ascensiunea “economiei de tip gigant” înseamnă că un loc de muncă stabil și garantat nu mai este norma. Mai mulți oameni decât oricând lucrează fără nicio garanție că vor mai avea un loc de muncă săptămâna viitoare, darămite anul viitor. Fără această siguranță, devine imposibil să îți imaginezi viitorul – și este ușor să fii deprimat.
Deconectări de la sens și scop
Atunci când viața de zi cu zi pare lipsită de sens, este ușor să alunecăm într-o depresie profundă. Pentru persoanele care trăiesc în orașe, care se luptă să găsească un loc de muncă stabil și sunt înconjurate de reclame superficiale, lupta împotriva acestui sentiment de lipsă de sens este și mai dificilă.
Deconectarea de la o viață profesională plină de satisfacții
În 2011 și 2012, un sondaj Gallup a arătat că doar 13% dintre adulți sunt “entuziasmați și dedicați” muncii lor. Cele trei motive principale pentru acest lucru sunt lipsa de control asupra locului de muncă, statutul profesional scăzut și o deconectare între efort și recompensă (de exemplu, dacă a munci mai mult nu se traduce prin mai mulți bani sau statut). În același timp, orele de lucru se extind – “de la nouă la cinci” este acum mai mult un “de la șapte la șapte” – ceea ce înseamnă că mulți oameni își petrec majoritatea timpului lucrând la un loc de muncă care nu le place.
Deconectarea de la motivația intrinsecă
Mulți oameni perseverează într-un loc de muncă deprimant pentru că este bine plătit. Acesta este un exemplu de motivație extrinsecă – a face ceva doar ca mijloc de a atinge un scop. Pe de altă parte, motivația intrinsecă este cea care vă determină să faceți lucruri doar pentru plăcerea de a le face. Studiile arată că atingerea obiectivelor intrinseci crește fericirea, dar nu și atingerea obiectivelor extrinseci. De fapt, în timp, face contrariul: Zeci de studii din întreaga lume arată că, cu cât ești mai motivat în mod extrinsec, cu atât este mai probabil să dezvolți depresie și anxietate.
Materialismul duce la depresie
Motivația extrinsecă se poate manifesta sub forma materialismului, care duce la depresie din două motive:
- Persoanele materialiste au relații mai scurte și de mai slabă calitate cu ceilalți pentru că sunt preocupate să acumuleze bani și statut. Nevoile lor sociale nu sunt satisfăcute, deoarece, în goana după statutul și lucrurile materiale de care cred că au nevoie pentru a fi fericiți, își neglijează în mod inevitabil nevoia reală de conectare.
- Persoanele materialiste au un sentiment mai puțin sigur al valorii de sine, deoarece se preocupă în mod constant de a-i impresiona pe ceilalți pentru a obține recompense externe.
Deconectarea de la natură
Mulți dintre noi trăiesc în orașe, departe de lumea naturală. Atunci când suntem deconectați de natură în acest fel, ne lăsăm adesea prinși în propriile probleme și pierdem din vedere sensul mai mare al vieții noastre. Într-un anumit sens, oamenii care trăiesc în orașe dense sunt asemănători cu animalele sălbatice nefericite aflate în captivitate și suntem la fel de tulburați: Ratele tuturor formelor de boli mintale sunt mai mari în orașe decât în zonele rurale, iar persoanele din zonele urbane cu mai multe spații verzi (cum ar fi parcurile) au o sănătate mintală mai bună decât persoanele din zonele urbane fără acces la spații verzi. Oamenii de știință au trei teorii pentru a explica acest lucru:
- Stilul de viață modern, sedentar, nu corespunde nevoilor noastre evolutive. Oamenii sunt animale și, la fel ca toate animalele, corpurile noastre au fost concepute pentru a se mișca.
- Avem o preferință înnăscută pentru peisajele naturale. Oamenii de știință numesc acest lucru “biofilia” și explică de ce chiar și cea mai mică expunere la natură poate avea efecte profunde.
- Conectarea la natură rupe strânsoarea ego-ului. Durerea depresiei îi face pe oameni să se scufunde în ei înșiși. Dar în natură, acea durere nu mai pare cel mai mare lucru din lume, deoarece este atât de mică în comparație cu peisajul vast.
Rolul real al biologiei în depresie
După cum am văzut, biologia nu este singura cauză a depresiei (sau singurul tratament pentru), dar există totuși factori biologici foarte reali care intervin în dezvoltarea bolii și în efectele acesteia asupra organismului: și anume, neuroplasticitatea și genetica.
Neuroplasticitatea este capacitatea creierului de a-și schimba structura ca răspuns la mediul înconjurător. Fiecare parte a creierului funcționează un pic ca un mușchi – cu cât îl folosiți mai mult, cu atât devine mai mare și mai puternic. În mod similar, conectarea la alți oameni, la propriile experiențe și la o viață plină de sens menține în formă maximă centrii emoționali ai creierului. Pe de altă parte, deconectarea de la aceste lucruri creează un flux constant de tulburări emoționale minore care, în timp, slăbesc aceste părți ale creierului și îngreunează menținerea unui sentiment de bunăstare.
Acest lucru înseamnă că, pentru majoritatea oamenilor, depresia creează schimbări în creier – și nu invers. Deconectările sociale, psihologice și de mediu privează centrii emoționali ai creierului de experiențele de care au nevoie pentru a ne face să ne simțim fericiți; dacă aceste deconectări persistă, acea nefericire se transformă în depresie, ceea ce face și mai dificilă stabilirea acelor conexiuni benefice și, în cele din urmă, duce la schimbări suplimentare în centrele emoționale ale creierului.
Vestea bună este că neuroplasticitatea înseamnă, de asemenea, că depresia nu este o stare statică, deoarece nimeni nu se naște cu un creier care să fie fundamental, structural deprimat. Dacă creierele se pot schimba pentru a deveni depresive, ele se pot schimba și pentru a nu mai fi depresive.
Studiile arată că depresia este moștenită în proporție de aproximativ 37%, ceea ce înseamnă că genetica este o piesă importantă în puzzle-ul bolilor mintale. Cu toate acestea, nu sunt cea mai mare piesă: Aproximativ 63% din baza depresiei provine de undeva din afara biologiei.
Chiar dacă aveți gene care vă sporesc vulnerabilitatea la depresie, aceste gene singure nu sunt suficiente pentru a provoca depresia – genele trebuie să fie “activate” de către mediu. Cu alte cuvinte, dacă aveți o viață perfectă, fără deconectări majore, nu veți deveni deprimat, chiar dacă aveți o predispoziție genetică la această boală.
Sursa: Conexiuni pierdute de Johann Hari
