Cunoști pe cineva a cărui minte pare să rătăcească constant? Poate că adesea par a fi distrași, obosiți sau plictisiți. Ei pot lupta în situații sociale, devenind nepoliticoși și absorbiți de sine. Nu par să-și atingă nicioadată propriul potențial și pare că dacă s-ar strădui puțin mai mult, ar putea realiza lucruri grozave. Poate chiar asta te descrie.
Acea persoană poate avea probleme cu tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD), o afecțiune neurologică despre care se estimează că apare la 5% până la 10% din populația lumii. Semnele cele mai evidente ale acesteia sunt incapacitatea de a se concentra, lipsa de motivație și problemele de a sta nemișcat fără a se zvârcoli sau a se agita.
Neurologia ADHD
Hallowell și Ratey explică faptul că ADHD rezultă din a avea un creier care funcționează diferit de cel al persoanelor neurotipice. (Neurotipic înseamnă tipul de creier pe care îl au majoritatea oamenilor – cu alte cuvinte, fără tulburări psihologice).
În primul rând, cerebelul este subdezvoltat la persoanele cu ADHD. Această parte a creierului este responsabilă pentru lucruri precum învățarea de noi abilități, reglarea emoțiilor și luarea de decizii rapide, precum și echilibrul fizic și coordonarea.
Cealaltă diferență majoră este o deficiență a anumitor neurotransmițători: molecule care transportă semnale către celulele creierului, mușchi și alte părți ale corpului. Cele mai notabile deficiențe la persoanele cu ADHD sunt în dopamină (asociată cu motivație) și norepinefrină (asociată cu concentrare).
Creierul ADHD nu este doar structurat diferit, așa cum este descris mai sus; ele funcționează, de asemenea, diferit față de creierul neurotipic. Unele scanări ale creierului au arătat că persoanele cu ADHD experimentează diferențe în fluxul sanguin în diferite zone ale creierului în comparație cu persoanele neurotipice. Fluxul de sânge reflectă activitatea creierului: mai mult sânge într-o anumită zonă sugerează că o parte a creierului este mai activă și invers. Cu alte cuvinte, persoanele cu ADHD își folosesc anumite părți ale creierului mai mult și alte părți mai puțin decât colegii lor neurotipici.
Notă: Mulți oameni fără aceste diferențe neurologice prezintă simptome care imită ADHD. Edward M. Hallowell și John J. Ratey, în cartea ADHD 2.0, numesc acest lucru TVSA: trăsătură variabilă de stimulare a atenției. TVSA apare deoarece societatea modernă bombardează oamenii cu stimulare constantă și date de pe smartphone-uri, rețele sociale și altele asemenea. Primim prea multe informații și vin prea repede pentru ca creierul să le proceseze. Trăsăturile asemănătoare ADHD, cum ar fi incapacitatea de a se concentra asupra momentului prezent și nevoia compulsivă de a verifica un smartphone la fiecare câteva minute, sunt încercările creierului de a ține pasul cu acest potop de date.
Semne de ADHD
Persoanele cu ADHD au mintea extrem de rapidă dar au și dificultăți de a-și controla sau de a-și direcționa propriile gânduri. Cu alte cuvinte, gândurile lor se mișcă mult mai repede decât ale altor oameni, dar nu întotdeauna în moduri utile – deseori rămân blocați în cicluri de gânduri incomode, anxioase sau tulburătoare.
Persoanele cu ADHD sunt adesea sub ceea ce se așteaptă alții să obțină. Părinții, profesorii și șefii dau adesea vina în mod eronat astfel de rezultate slabe pe lipsa de efort sau interes. De exemplu, un student inteligent care are performanțe scăzute în mod constant la anumite materii se poate lupta cu ADHD nediagnosticat.
Persoanele cu ADHD simt adesea că viața normală, de zi cu zi, nu este „suficientă” – suficient de interesantă, suficient de interesantă, de împlinită și așa mai departe. Drept urmare, ei caută modalități de a-și îmbunătăți sau de a-și intensifica viața. Uneori, acest lucru are ca rezultat realizări incredibile, dar poate duce și la dependență sau la un comportament periculos, care caută senzații tari.
Provocările persoanelor cu ADHD
Persoanele cu ADHD sunt neatente. Ei au adesea probleme în a rămâne la sarcină. Se plictisesc cu ușurință, dar găsesc plictiseala insuportabilă, așa că mintea lor substimulată cronic rătăcește în căutarea a ceva interesant la care să se gândească. În mod anecdotic, persoanele cu ADHD experimentează plictiseala în mod similar cu felul în care experimentează durerea fizică. Cu alte cuvinte, dacă aveți ADHD, plictiseala vă poate părea ca o tortură fizică. Acest lucru poate explica de ce ați încerca instinctiv să evitați să fiți plictisit.
Persoanele cu ADHD sunt impulsive. Ei tind să ia decizii pripite fără să se gândească mai întâi la ele. De asemenea, se luptă cu gratificarea întârziată – cu alte cuvinte, rezistând unei tentații imediate pentru o recompensă mai bună mai târziu. De exemplu, cineva cu ADHD ar putea rata un eveniment la care dorea să meargă pentru că a stat treaz toată noaptea jucând jocuri video; promisiunea de a te distra a doua zi avea mai puțină greutate decât plăcerea imediată de a juca.
Persoanele cu ADHD se luptă cu gestionarea timpului. Mulți oameni cu ADHD experimentează timpul doar în termeni de „în prezent” și „nu în prezent”. De exemplu, dacă au o întâlnire importantă care urmează într-o oră, înseamnă că întâlnirea „nu este în prezent” – prin urmare, nu se vor gândi la asta. Drept urmare, s-ar putea să nu se pregătească sau să apară târziu. În mod similar, atunci când abordează un proiect pe termen lung (cu alte cuvinte, unul care se datorează „nu în prezent”), persoanele cu ADHD îl vor amâna adesea până în ultimul minut posibil.
Persoanele cu ADHD sunt uituce. Mai exact, ei se luptă cu memoria de lucru – memoria pe termen scurt asociată cu luarea deciziilor și îndeplinirea sarcinilor. Mințile lor sunt atât de ocupate și se întrec atât de repede încât uneori uită ce s-a întâmplat cu doar câteva clipe în urmă. De exemplu, cineva care intră în bucătărie cu intenția de a face vasele s-ar putea să fie distras de mâncarea nedorită, să ia o gustare și apoi să plece fără să facă vasele.
Persoanele cu ADHD au ceea ce el numește un sistem nervos bazat pe interese. Aceasta înseamnă că ei răspund la lucruri care îi intrigă sau îi stimulează și apoi sunt capabili să intre „în zona de lucru” .Pentru persoanele cu ADHD, importanța unei sarcini este mult mai puțin semnificativă decât cât de interesantă este, ceea ce duce la probleme serioase cu prioritizarea. Oamenii neurotipici au un sistem nervos bazat pe importanță.
Punctele forte ale persoanelor cu ADHD
Persoanele cu ADHD se pot hiperfocusa. O afecțiune caracterizată de lipsa de concentrare vine și cu tendința de a se concentra atât de intens pe ceva încât restul lumii ar putea la fel de bine să nu existe. Hiperfocusul este modul în care persoanele cu ADHD pot amâna proiecte mari până în ultimul minut și apoi pot lucra în valoare de o săptămână într-o zi – de aceea este uneori denumită „superputerea ADHD”.
Persoanele cu ADHD sunt energice. Neliniștea care este atât de comună cu ADHD, poate deveni o sursă de energie aparent inepuizabilă atunci când există o sarcină interesantă pentru care să depună acea energie. De exemplu, un elev care nu poate sta nemișcat în clasă ar putea fi sportivul vedetă al școlii lor.
Persoanele cu ADHD sunt emoționale. Aceasta este atât o provocare, cât și o putere. Persoanele cu ADHD sunt predispuse la furie intensă, frustrare și tristețe. Cu toate acestea, pot fi, de asemenea, foarte empatici, extrem de veseli și devotați celor dragi.
Persoanele cu ADHD sunt foarte creative. Gândurile lor foarte amestecate, împreună cu tendința lor de a conecta concepte aparent fără legătură, înseamnă că persoanele cu ADHD sunt extrem de bune în a veni cu idei noi inovatoare. Această creativitate poate proveni din faptul că persoanele cu ADHD au tendința de a gândi mai degrabă asociativ decât liniar. Cu alte cuvinte, dacă aveți ADHD, este posibil să nu urmați un proces clar de gândire pas cu pas. În schimb, faci rapid conexiuni mentale între diverse subiecte, iar gândurile tale pot sări între acele subiecte. Drept urmare, puteți găsi inspirație în lucruri aparent banale.
Persoanele cu ADHD au adesea câteva lucruri la care sunt excepțional de buni sau de care sunt extrem de pasionați. Aceste lucruri le mențin în mod natural interesul și, prin urmare, pot fi cheia pentru a profita la maximum de punctele lor forte ADHD.
Pentru adulții cu ADHD, găsirea unui loc de muncă care implică aceste interese este crucială pentru fericirea lor, sentimentul lor de împlinire și, adesea, stabilitatea lor financiară. Succesul sau eșecul lor are mai puțin de-a face cu cât de dificilă este slujba decât cu cât de bine le reține atenția. S-ar putea să găsească o slujbă simplă, dar plictisitoare, mult mai dificilă decât una complicată, dar interesantă.
Pentru copiii cu ADHD, același principiu este valabil: se vor descurca mult mai bine la școală dacă temele le vor valorifica interesele naturale. De exemplu, un copil cu un interes natural pentru muzică ar putea găsi matematica mai interesantă dacă cineva explică cât de multă matematică este implicată în muzică – semnături de timp, bătăi și ritmuri, modul în care notele muzicale reprezintă fracțiuni de măsură și așa mai departe.
Metode sănatoase de adaptare a unei persoane cu ADHD
Structura și programele ajută la atenuarea unora dintre problemele care vin cu ADHD, în special managementul timpului și problemele de memorie. Cu toate acestea, persoanele cu ADHD tind să reziste structurii – structura este previzibilă, iar predictibilitatea este plictisitoare.
Persoanele cu ADHD pot atenua multe dintre simptomele lor psihologice având grijă adecvată de corpul lor, prin sport și somn. De menționat însă că prsoanele cu ADHD tind să sufere de „frica de a pierde” (FOMO), dar trebuie să recunoască faptul că obiceiurile bune de somn îi vor face mai fericiți decât orice evenimente de care se tem să le rateze. Această schimbare mentală îi va ajuta să se culce la timp, mai degrabă decât să stea până târziu în încercarea de a fi implicați în toate.
Exercițiile fizice regulate sunt o modalitate naturală de a crește nivelul de dopamină și norepinefrină – același efect pe care medicamentele stimulatoare precum Adderall îl obțin în mod artificial. Sunt recomandate cel puțin 20 de minute de exercițiu pe zi pentru un efect maxim, dar chiar și doar câteva minute de exerciții viguroase pot oferi un impuls rapid pentru energie și concentrare.
Exercițiile fizice pot chiar ajuta la corectarea unora dintre diferențele structurale ale creierului cu ADHD. Amintiți-vă că cerebelul tinde să fie subdezvoltat la persoanele cu ADHD, ceea ce le inhibă controlul emoțional, concentrarea și coordonarea, printre altele. Cerebelul este foarte maleabil datorită unui fenomen numit neuroplasticitate: capacitatea creierului de a crește și de a se repara. Drept urmare, exercițiile care antrenează echilibrul și coordonarea pot întări cerebelul, care la rândul său va ajuta la atenuarea unor simptome ale ADHD.
Mindfulness este practica de a recunoaște gândurile și senzațiile fără a le judeca, luându-le astfel puterea de a-ți controla comportamentul. Înseamnă să recunoaștem și să identifici experiențele, dar să nu te gândești la ele ca fiind „bune” sau „rele”. Asta, la rândul său, te oprește să încerci să alergi după experiențe bune și să le eviți pe cele rele. Cu alte cuvinte, mindfulness este practica de a acționa gânditor în loc de a reacționa impulsiv.
Meditația mindfulness implică alegerea unui singur lucru pe care să-ți concentrezi toată atenția, te antrenează în mod natural să calmezi gândurile de curse și să-ți liniștești mintea. A face acest lucru nu este ușor, mai ales pentru persoanele cu ADHD, așa că poate fi nevoie de multă practică înainte de a-ți putea ține gândurile sub control. Cu toate acestea, unii experți în ADHD spun că meditația este o parte extrem de eficientă – chiar crucială – a tratamentului.
Pentru a vă crea o impresie privind posibilitatea de a face parte dintre adultii cu ADHD, puteti accesa testul https://www.adhdme.care/indicator-divas-process, însa pentru un diagnistic este necesar sa apelați la un specialist.
Surse: Minti împraștiate – Gabor Mate; ADHD 2.0 – Edward M. Hallowell, John J. Ratey.
